Ingrediente: busuioc, oregano, cimbru, frunze de tarhon, menta, salvie
Valori nutritionale / 100 g:
Energie 1118 kJ / 270 kcal
Grasimi 5.1 g Acizi grasi, saturati 1.8 g
Carbohidrati 26 g Zaharuri 3.8 g
Proteine 8.9 g
sare 0,08 g
Oregano este o planta perena, care creste pana la 20–80 cm inaltime, cu tulpina in patru muchii. Frunzele sunt opuse, cu o lungime de 1–4 cm, scurt petiolate, de forma ovala, aproape glabre, cu marginea intreaga sau usor dintata. Contin celule cu ulei eteric, acesta fiind motivul utilizarii drept condiment. Florile sunt mov, rareori albe, lungi de 3–4 mm, si apar pe tepi. Ele sunt inconjurate de bractee cu marginea de culoare purpurie.
Planta infloreste incepand din iulie pana in august. Creste prin fanetele din regiunile de deal si de munte.
Oregano este o planta culinara, folosita pentru aroma frunzelor sale, care poate fi mai aromata atunci cand este uscata decat proaspata. Are o aroma tic, cald si usor amara, care poate varia ca intensitate. Oregano de buna calitate poate fi suficient de puternic aproape pentru a amorti limba, dar culturile adaptate la climatele mai reci pot avea o aroma mai putin intensa. Factori precum climatul, anotimpul si compozitia solului pot afecta uleiurile aromatice prezente si acest efect poate fi mai mare decat diferentele dintre diversele specii de plante. Printre compusii chimici care contribuie la aroma se numara carvacrol, timol, limonen, pinena, ocimen si cariofilen.
Busuiocul (Ocimum basilicum) este o planta din genul Ocimum, familia Lamiaceae. Este o planta ierboasa originara din Asia tropicala.
Atinge intre 20–60 cm inaltime, avand frunzele de culoare verde deschis, matasoase, cu lungimi cuprinse intre 1,5–5 cm si late de circa 1–3 cm. Florile sunt de culoare alba, aranjate intr-o terminatie numita racem. In mod neobisnuit pentru familia Lamiaceae, cele patru stamine si pistilul nu emerg de sub marginea superioara a corolei, ci se sprijina pe cea inferioara. Dupa polenizarea cu ajutorul insectelor,corola cade si ulterior se dezvolta patru achene in interiorul calixului bilabial. Planta are un gust asemanator cu al anasonului (numit si anis), avand un miros puternic dulceag-intepator. Busuiocul este foarte sensibil la frig, el crescand bine in conditii de caldura si umezeala. In timp ce varietatile comune de busuioc sunt plante anuale, alte varietati, cum ar fi busuiocul albastru african si busuiocul sacru thailandez, sunt perene.
Cimbrul (Satureja hortensis L.) numit si cimbru de gradina sau cimbru bun, este o planta perena din genul Satureja, familia labiatelor (Lamiaceae). Este o planta scunda, care nu atinge mai mult de 20-30 centimetri in inaltime. Cimbrul prefera verile lungi, calde, secetoase, iar iarna supravietuieste la temperaturi scazute. Florile cimbrului sunt mici si au o culoare alba sau roz-palid. Frunzele au forma lanceolat-ovala, sunt netede si au un miros specific.
Este intrebuintat in diferite preparate culinare, mai ales in mancarea de fasole, cea de linte, dar si la prepararea carnii de porc si de vanat. Frunze si tulpini intregi de cimbru se introduc uneori in borcanele in care se mureaza varza si castravetii. Se foloseste, de asemenea, la prepararea sarmalelor.
In medicina naturista, infuzia de cimbru uscat este deosebit de eficace in tratarea tusei rebele.
Tarhonul (Artemisia dracunculus L.) este o planta perena din familia Asteraceae (familia florii soarelui). Are tulpina dreapta si ramificata, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate intrebuintate drept condiment. Frunzele sale se folosesc verzi sau uscate si maruntite. Se foloseste ca condiment in fripturi, salate, etc. Aceasta este raspandita de-a lungul Eurasiei si Americii de Nord si este cultivata pentru uz culinar, dar si in scopuri medicale.
O subspecie, Artemisia dracunculus var. sativa, este cultivata pentru folosirea frunzelor aromatice in arta culinara. Altor subspecii, insa, aroma le lipseste cu desavarsire. Speciile sunt poliformice. Pentru a distinge variatiile speciilor sunt folosite denumiri informale: tarhonul Frantuzesc (cel mai bun pentru uz culinar); tarhonul Rusesc si tarhonul salbatic, care acopera diferite state.
Salvia (Salvia officinalis) este o planta erbacee cu flori divers colorate, (mici) cultivata ca planta medicinala sau decorativa, originara din sudul Europei si din regiunile mediteraneene. Este cunoscuta si sub denumirile de jale, jales, salbie, salvir, salet sau serlai. Salvia este o planta din familia labiatelor, ea poate atinge o inaltime de 30-70 centimetri, florile ei violete sunt dispuse verticilat, deci in cerc, in jurul unei axe comune iar frunzele sale opozite, alb-lanoase sclipesc argintiu si emana un parfum usor amar, aromatic.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.